Etichete

, , ,

Petra, minunea din mijlocul deșertului, sau ”Orașul roz” datorită nuanțelor trandafirii ale rocilor în care a fost construit, este unul din orașele pierdute ale istoriei. Se spune că pentru a-l descoperi, cercetătorul elveţian Johann Ludwig Burkhardt, cel care a redescoperit oraşul în 1812, s-a deghizat în musulman și, bun cunoscător al limbii arabe, a reușit în timp să câștige încrederea localnicilor, care l-au condus până la intrarea în defileul de pe Valea Bab as Sique. Până la descoperirea sa de către cercetătotul elvețian, se credea că Petra, așezarea antică a nabateenilor, era doar o legendă ca atâtea altele care au circulat de-a lungul timpului, ca Atlantida sau Troia.

Drumul prin culoarul As Siq te introduce încet, încet într-o lume de mult plecată, într-un amestec de civilizații, stiluri și culturi suprapuse. Figuri ciudate împodobesc pereții defileului și când te uiți în sus cerul îți pare pierdut undeva departe, o pată. De-a lungul defileului se mai pot vedea încă urmele canalului colector prin care apa era adusă până în inima orașului.

Petra e un amestec de stiluri arhitectonice grec, roman egiptean, mesopotamian etc. dar îmbinate în mod plăcut, timpul sudându-le, dând naștere unui stil propriu, armonios.

Fațada Sălii Tezaurului (Al-Khazneh) îți taie răsuflarea și e imposibil să nu te întrebi cum de omul a fost capabil să taie în stâncă astfel de minunății monumentale (43m înălțime și 30m lățime) cu mijloacele rudimentare care se presupune că existau la acea vreme (aprox. sec.VI Î.C).

Dar Petra nu te fascinează numai prin construcție și forme ci și prin explozia de culoare și forme pe care o înâlnești la rocile în care a fost săpat orașul. (Petra foto gallery)

Dacă văzând orașul în sine te fascinează creativitatea și geniul omului, văzând rocile, rămâi mut în fața splendorii naturii și te întrebi cum de poate deșertul ascunde astfel de minuni.

Localizare:

Anunțuri